Studii și articole

Veți găsi aici scurte prezentări ale celor mai recente studii și articole publicate pe plan internațional despre Sindromul Dravet și epilepsiile rare. Dacă sunteți interesat de detalii suplimentare legate de aceste documente, vă rugăm să ne contactați la dravet@dravet.ro

Categorii de studii:

GENERALE

Convulsiile febrile în primul an de viață: epilepsie din spectrul Dravet? (2011)

Un studiu realizat în Spania a analizat 14 copii cu epilepsii din spectrul Sindromului Dravet aplicând un screening test (dezvoltat de alți autori) pentru a diferenția convulsiile febrile tipice Dravet de convulsiile febrile cu o altă origine. Testul și-a dovedit eficiența în 100% din cazuri și, mai mult, 79% dintre pacienți au fost depistați cu Sindrom Dravet încă de la prima convulsie. Concluzia studiului este că Sindromul Dravet poate fi descoperit chiar din primul an de viață.

Când ar trebui medicii să solicite testarea genetică pentru Sindromul Dravet? (2011)

O echipă de cercetători din SUA e evaluat valoarea de predictibilitate a setului de criterii dezvoltat de Liga internațională împotriva epilepsiei (International League Against Epilepsy) pentru depistarea pacienților cu mutații ale genei SCN1A. Necesitatea acestei evaluări a fost determinată de faptul că unii pacienți nu prezintă toate trăsăturile tipice Sindromului Dravet. În urma cercetării, a rezultat că șapte criterii (rezistența la mai multe antiepileptice, prezența a mai multe tipuri de crize, anomalii ale traseelor EEG, agravare în caz de hipertermie, dezvoltare normală anterior debutului crizelor, vârsta de debut de până într-un an, retard psihomotor) au fost prezente la peste 85% dintre cazurile cu mutații ale genei SCN1A.

Manifestări clinice timpurii în Sindromul Dravet la pacienții cu și fără mutații SCN1A (2011)

O echipă de cercetători din Italia a analizat mutațiile a 25 de pacienți cu diagnosticul de Sindrom Dravet, cu vârste cuprinse între 18 luni și 30 de ani. Fenotipul pacienților cu mutație a genei SCN1A s-a caracterizat printr-un număr mai mare de crize pe lună în primul an de viață, o vârstă de debut mai timpurie și o frecvență mai ridicată a episoadelor de status epilepticus. În plus, profilul cognitiv și de comportament al celor cu mutație s-a dovedit mai afectat. Concluzia studiului este că prezența mutațiilor genei SCN1A la pacienții cu Sindrom Dravet este asociată cu un fenotip mai sever.

Caracteristici ale electroencefalogramelor în Sindromul Dravet (2011)

Studiul – realizat în Italia – a urmărit evoluția traseelor EEG pe o perioadă de 5 ani de la declanșarea convulsiilor, în cazul a 22 de pacienți. La 5 dintre acestea (22,7%), ele au prezentat anomalii încă de la debut, iar la 17 dintre ei (77,3%) modificările erau prezente la finalul studiului. Anomaliile epileptiforme (focale, multifocale sau generalizate) au fost observate la debut la 6 pacienți (27%) și la finalul perioadei de evaluare în cazul a 14 dintre ei (64%). Fotosensibilitatea s-a manifestat la 41% dintre pacienți la sfârșitul studiului. Nu au fost depistate diferențe de evoluție ale modificărilor EEG între pacienții cu sau fără mutație.

Există un facies tipic Sindromului Dravet? (2011)

O echipă de cercetători din Canada s-au întrebat dacă există anumite trăsături faciale specifice la copiii cu Sindrom Dravet, care să poată fi identificate de neurologii pediatri. Studiul a constat în două părți. În prima parte, medicii au vizionat un album cu fotografii ale copiilor cu Sindrom Dravet și ale fraților și surorilor sănătoși ai acestora, într-o ordine aleatorie. În general, medicii au identificat corect copiii afectați – 20 din 24 de cazuri, reprezentând 83%, însă s-au și înșelat în 12 din 20 de situații (60%). În partea a doua a experimentului, au fost folosite tehnici specifice de măsurare a proporțiilor feței și nu a fost constatată nici o diferență notabilă între măsurătorile copiilor cu Sindrom Dravet și cele ale fraților lor neafectați de boală. Studiul nu a putut determina existența unui facies tipic în Sindromul Dravet.

TRATAMENTE

NOU  Sondaj referitor la cannabisul medicinal (2013)

84% dintre copiii cu forme de epilepsie farmaco-rezistente care au încercat un tratament cu cannabis cu concentrație ridicată de cannabidiol au înregistrat o scădere a frecvenței crizelor, conform unui sondaj de opinie realizat în rândul părinților. Un număr de 19 familii au îndeplinit criteriile de includere în studiu. Dintre acestea, 13 aveau copii diagnosticați cu Sindromul Dravet, patru cu Sindromul Doose, una cu Sindromul Lennox-Gastaut și încă una cu epilepsie idiopatică. În medie, acești pacienți încercaseră 12 antiepileptice înainte de a începe tratamentul cu cannabis cu concentrație ridicată de cannabidiol. 16 dintre cei 19 participanți la sondaj au consemnat o scădere a frecvenței crizelor. Dintre cei 16, doi (11%) nu au mai făcut nicio criză, opt (42%) au raportat o reducere de peste 80% a frecvenței crizelor, iar șase (32%) au înregistrat o scădere a crizelor cu 25-60%. Printre alte beneficii semnalate de familii s-au numărat gradul mai ridicat de prezență al copiilor, o dispoziție mai bună și un somn îmbunătățit. Ca efecte adverse au fost indicate amețeala și oboseala. O altă concluzie a sondajului, este că tot mai multe familii optează pentru cannabisul medicinal ca tratament pentru copiii lor, cu forme de epilepsie farmaco-rezistente, în condițiile în care nu există date referitoare la siguranța și tolerabilitatea cannabisului în rândul populației pediatrice.

Brabafen – medicament orfan pentru Dravet (2014)

Comisia Europeană și Autoritatea pentru Alimente și Medicamente din SUA au acordat în ianuarie 2014 titlul de medicament orfan pentru Brabafen (fenfluramină în doză scăzută) pentru tratamentul Sindromului Dravet. Brabafen este produs de compania Brabant Pharma și va fi supus, cel mai probabil în a doua jumătate a lui 2014, unor studii clinice de fază a treia. Acest demers vine ca urmare a unor studii observaționale derulate pe perioada a 19 ani la pacienții cu Sindrom Dravet. Recent, compania a anunțat că s-a constat că 92% dintre cei tratați cu Brabafen au reușit să nu mai aibă deloc crize sau au obținut o îmbunătățire semnificativă a frecvenței episoadelor. În medie, conform studiilor realizate în 19 ani, nu au înregistrat crize timp de 6 ani, durata medie a tratamentului fiind de 13 ani.

Efectul anticonvulsivant al dioxidului de carbon în crizele febrile asociate cu mutaţiile genei SCN1A (2013)

 O echipă de cercetători din Japonia a verificat eficienţa inhalării unei concentraţii de 5%, respectiv 10% dioxid de carbon la şoareci cu mutaţii de tip „missense” ale genei SCN1A, după inducerea unor crize determinate de hipertermie (cu apă fierbinte). Imediat după inducerea acestui gen de crize, animalele au fost introduse timp de 3 minute în camere cu aer obişnuit, respectiv cu dioxid de carbon în concentraţii de 5% şi 10%, iar la final a fost examinată concentraţia de CO2 din sânge. Analizele au arătat o scădere semnificativă a dioxidului de carbon din sânge după inducerea crizelor. În schimb, după inhalarea aerului cu 10% CO2, durata crizelor a scăzut de la o medie de 62,6 secunde la 15,5 secunde. Concluzia studiului este că inhalarea acestui gaz prezintă un efect anticonvulsivant rapid în cazul crizelor determinate de hipertermie asociate cu mutaţii ale genei SCN1A.

Eficienţa stiripentol în epilepsia mioclonică infantilă severă (2012)

O echipă de medici din Franţa a evaluat 41 de copii cu epilepsie mioclonică infantilă severă aflaţi sub tratament cu valproat şi clobazam. După o perioadă de o lună, 20 dintre copii au primit în plus placebo şi 21 stiripentol timp de două luni, fără ca niciunul dintre grupuri să ştie ce primeşte. Ulterior, toţi pacienţii au primit stiripentol în cunoştinţă de cauză. Autorii studiului au considerat răspuns la tratament o scădere cu peste 50% a frecvenţei crizelor clonice sau tonico-clonice în intervalul de două luni de test în orb comparativ cu perioada iniţială de o lună. Un număr de 15 pacienţi (71%) cu stiripentol au avut un astfel de răspuns, iar dintre aceştia nouă nu au mai manifestat nicio criză clonică sau tonico-clonică, versus un singur pacient (5%) cu placebo, însă nu complet fără crize. Pe de altă parte, 21 de pacienţi care au primit stiripentol au prezentat efecte adverse moderate (ameţeală, lipsa poftei de mâncare) comparativ cu opt pacienţi cărora li s-a administrat placebo, dar aceste efecte au dispărut în 12 din 21 de cazuri atunci când dozele medicaţiei adjuvante au fost reduse.

Tratamentul cu bromură la pacienții cu mutații SCN1A și tablou clinic tipic Sindromului Dravet (2012)

Studiul, realizat în Germania, a inclus 32 de pacienți cu mutații ale genei SCN1A. După 3 luni de tratament cu bromură, 26 dintre ei (reprezentând 81%) au înregistrat o reducere de peste 50% a frecvenței crizelor. După 12 luni de tratament, 15 pacienți (47%) continuau să aibă o diminuare de peste 50% a crizelor. Pe termen lung, răspunsul pozitiv s-a menținut la 18 pacienți (reprezentând 56% din eșantion). Reacțiile adverse au fost ușoare sau moderate și au necesitat oprirea tratamentului la 5 din cei 32 de pacienți. Nu a fost consemnat niciun caz de agravare.

Utilizarea cu succes a Fenfluraminei ca tratament adjuvant în Sindromul Dravet (2012)

O echipă de medici din Belgia a studiat folosirea ca antiepileptic a Fenfluraminei – un medicament asemănător amfetaminei, administrat în trecut împotriva obezității dar retras de pe piață în 2001 din cauza posibilelor efecte adverse cardiace. Studiul a inclus 12 pacienți, 11 dintre acestea având diagnostic de Sindrom Dravet confirmat genetic. Concluzia studiului este că șapte dintre pacienții care erau încă sub tratament cu Fenfluramină la ultima evaluare nu mai avuseseră nicio criză de un an. Perioada medie fără nicio criză calculată pentru întregul eșantion a fost de 6 ani. Dat fiind numărul mic de participanți la studiu, rezultatele trebuie însă confirmate printr-o cercetare mai amplă.

Tratamente nemedicamentoase în Sindromul Dravet: dieta ketogenică (2011)

O echipă de medici din Argentina și-au propus să urmărească timp de cel puțin doi ani un număr de 24 de pacienți cu Sindrom Dravet care au ținut dieta ketogenică. Dintre aceștia, doar 16 (66,6%) au reușit să urmeze dieta pe toată perioada. Doi dintre ei (12,5%) au scăpat definitiv de crize, 10 copii (62,5%) au înregistrat o scădere de 75-99% a crizelor, iar ceilalți patru (25%) un declin de 50-74%. Șase pacienți au renunțat la dietă după mai mult de doi ani, iar unul dintre ei nu mai face crize deloc, alți doi au episoade sporadice și trei, care au abandonat dieta după trei ani, au revenit la frecvența anterioară.
De asemenea, medicii au analizat evoluția a trei pacienți cu dispozitiv de stimulare a nervului vag. Doi dintre ei au consemnat reducerea crizelor cu 50-74%, iar la cel de-al treilea nu au fost observate modificări. Dispozitivul a fost bine tolerat de toți pacienții, fără complicații semnificative.
Studiul concluzionează că dieta ketogenică este în prezent o opțiune interesantă de tratament pentru Sindromul Dravet, iar procedura de stimulare a nervului vag este, la rândul său, o alternativă bună.

GENETICĂ

NOU  GABRA1 și STXBP1 – noi cauze genetice pentru Sindromul Dravet (2014)

Un studiu realizat recent de o echipă extinsă de neurologi arată că GABRA1 și STXBP1 au un rol semnificativ în apariția Sindromului Dravet, în cazurile în care nu există anormalități ale genei SCN1A. Studiul a fost realizat în rândul a 13 pacienți cu Sindrom Dravet cu rezultate negative la testarea genei SCN1A, cărora le-au fost secvențiat întregul exom, precum și în rândul a 67 alți pacienți, în cazul cărora a fost efectuată o resecvențiere. Rezultatele au arătat mutații cauzatoare ale Sindromului Dravet pe cele două gene menționate, în patru cazuri acestea fiind situate pe GABRA1 și în trei cazuri pe STXBP1. În plus, au fost identificați trei pacienți cu mutații ale genei SCN1A nedetectate anterioar, ceea ce indică faptul că mutațiile acestei gene apar mai des decât se credea până în prezent – respectiv în 75% din cazuri. Această descoperire are implicații importante pentru testarea, urmărirea clinică și consilierea genetică a familiilor pacienților cu Sindrom Dravet.

Utilitatea testării genetice timpurii în procesul de diagnostic cu Sindromul Dravet (2013)

Un sondaj de opinie realizat în Marea Britanie arată că marea majoritate a repondenţilor consideră extrem de utilă efectuarea testului genetic pentru depistarea unei eventuale mutaţii, cu efecte benefice în privinţa controlului crizelor. Întrebările din sondaj au fost adresate unui număr de 163 de medici şi 187 de angajaţi în sectorul medical cu atribuţii în îngrijirea pacienţilor. În cadrul categoriei personalului auxiliar, 87% au apreciat ca fiind de ajutor testarea genetică, iar 55% au spus că aceasta a condus la o schimbare a tratamentului ce a determinat o scădere a numărului de crize. 41% au indicat, printre schimbările survenite ca urmare a testării, accesul îmbunătăţit la terapii şi la îngrijire. Din rândul medicilor, 48% au răspuns că testarea a permis o diagnosticare mai rapidă decât pe baza semnelor clinice şi a interpretării traseelor EEG. De asemenea, testarea genetică a determinat renunţarea la investigaţii suplimentare în cazul a 67% dintre medici, a modificat abordarea terapeutică pentru 69%, a ajutat la alegerea medicaţiei pentru 74%, iar modificarea tratamentului a condus la un mai bun control al crizelor pentru 42% dintre repondenţii medici. Opiniile îngrijitorilor şi cele ale medicilor au coincis în privinţa faptului că, în plus faţă de confirmarea diagnosticului clinic, testarea genei SCN1A a permis o diagnosticare mai timpurie, a influenţat alegerea tratamentului şi a permis accesul la terapii suplimentare într-o proporţie semnificativă a cazurilor.

Mutațiile genei CACNA1A pot modifica fenotipul în sindromul Dravet (2012)

Cercetătorii de la Universitatea Okayama din Japonia au găsit o corelație între sindromul Dravet și mutațiile genei CACNA1A. Descoperirea acestora arată că existența la pacienții cu mutații ale genei SCN1A a unor mutații suplimentare ale CACNA1A, gena care codifică canalele de calciu, conduce la o frecvență sporită a crizelor de absență comparativ cu pacienții care prezintă doar mutații ale genei SCN1A.
De asemenea, pacienții cu ambele tipuri de mutații manifestă o declanșare mai timpurie a crizelor și se confruntă mai des cu crize prelungite înainte de vârsta de 12 luni.
„Mutațiile genei CACNA1A pot aduce modificări în sindromul Dravet”, se arată în articolul publicat de echipa de cercetători din Japonia.

Tipul de genotip determină fenotipul? (2011)

În mod intuitiv, numeroși neurologi susțin că mutațiile mai ușoare conduc la o formă de GEFS+, în vreme ce mutațiile severe declanșează Sindrom Dravet. Se pare însă că dacă cea de-a doua afirmație s-a dovedit adevărată, prima este dovedit falsă. Medicul Ingrid Scheffer afirmă în cadrul acestui studiu că, în prezent, nu este posibil să se prevadă dacă o mutație de tip „missense” va conduce la un fenotip mai blând, de tipul GEFS+, sau la unul sever, din spectrul Sindromului Dravet, cu atât mai mult cu cât în 90% dintre cazuri mutațiile sunt de novo. Pentru restul de 10% de pacienți Dravet cu mutații moștenite, acestea sunt din categoria „missense”, în vreme ce ceilalți membri ai familiei au fenotipuri ușoare. Întrebarea de ce anumiți pacienți au manifestări severe rămâne fără răspuns. Există unele dovezi care arată că o parte din vină o poartă o serie de mutații suplimentare, cum sunt cele ale genei SCN9A. Nu au fost identificați factori de mediu care să contribuie la gradul de severitate al fenotipului.

Asocieri genotip-fenotip în epilepsiile cu mutații ale genei SCN1A (2011)

Un studiu coordonat de medicul Sameer Zuberi din Marea Britanie a evaluat peste 800 de mutații pentru a analiza dacă există o corelație directă între genotip și fenotip. Concluzia studiului a fost că mutațiile de tip trunchiere comparativ cu mutațiile de tip „missense” se asociază cu o vârstă de debut mai timpurie a crizelor convulsive prelungite (7,4 versus 8,8 luni), a crizelor de tip mioclonii (16,4 versus 19,4 luni) și a crizelor de tip absență atipică (19,1 versus 30,6 luni).

ORTOPEDIE

Deteriorarea progresivă a mersului la adolescenții cu Dravet (2012)

Pe baza evaluării a 36 de pacienți cu Sindrom Dravet, cu vârste între 2 și 34 de ani, echipa de medici implicați în acest studiu a ajuns la concluzia că, începând cu a doua decadă de viață, copiii cu Sindrom Dravet manifestă o deteriorare progresivă a mersului, inclusiv cu o deformare a oaselor cum ar fi o anteversie a colului femural, torsiune externă tibială și valgus pes. Aceste probleme au un impact semnificativ asupra mobilității și independenței pacienților.

Controlul crizelor și mersul la adulții cu diferite mutații ale genei SCN1A (2012)

Acest studiu, realizat în Canada, arată că, pe măsura înaintării în vârstă, bolnavii cu Sindrom Dravet ajung să aibă un control mai bun al crizelor, indiferent de tipul de mutație al genei SCN1A. Mai mult, dintre cei 10 pacienți evaluați în cadrul studiului, doi au ajuns la un control total al crizelor. Pe de altă parte, 50% dintre adulții cu Sindrom Dravet luați în calcul prezintă probleme de mers, însă o concluzie finală de ordin statistic nu poate fi formulată din cauza numărului redus de participanți. Cu toate acestea, este interesant de observat că aceste probleme de mers au fost observate numai în cazul celor cu mutații de tip „nonsense” sau cu mutații în structurile celulare cu rol în menținerea transportului transmembranar.

AUTISM

Autismul în Sindromul Dravet (2011)

Dezvoltarea în paralel a unei forme de autism la bolnavii de epilepsie este frecventă. Mai mulți cercetători din China au studiat datele a 37 de pacienți cu Sindrom Dravet și au descoperit că 9 dintre ei (24,3%) îndeplineau criteriile pentru diagnosticul de autism. Toți aceștia manifestau întârziere în dezvoltarea limbajului, nu reacționau emoțional și aveau interese limitate. Dintre pacienții cu Dravet dar fără autism, 89,3% aveau întârzieri în dezvoltarea limbajului, 46,4% probleme de interacțiune emoțională și 39,9% interes redus. În cazul celor cu ambele afecțiuni, retardul psihic s-a dovedit mai sever. Caracteristicile epileptice nu au diferit la pacienții cu, respectiv fără autism din eșantionul evaluat.

Un sedativ administrat în doze mici la șoarecii cu mutații ale genei SCN1A reduce manifestările autiste (2012)

O echipă de la Universitatea din Washington a constatat că administrarea unor doze mici de Clonazepam la șoarecii cu mutații ale genei SNC1A diminuează manifestările autiste. Cercetarea urmărește să explice modul în care mutațiile genei care cauzează Sindromul Dravet pot da naștere și problemelor de ordin cognitiv, precum și unui comportament autist. O singură doză mică de Clonazepam a eliminat complet tulburările de interacțiune socială la șoarecii cu Dravet, precum și blocajul pe care îl manifestau aceștia în fața unor situații noi. Aceeași doză de Clonazepam nu a avut nicio influență asupra comportamentului șoarecilor sănătoși.

Tu ce ştii despre epilepsie?

Cum să te implici

Pentru realizarea proiectelor noastre, avem nevoie de sprijinul tău.

Află cum poţi ajuta

Made by Dravet.ro

Braţară silicon
40 RON

Vezi toate obiectele >

Asociația pentru Dravet și alte Epilepsii Rare este membru fondator al Federației Europene pentru Sindromul Dravet (DSEF)