Dieta ketogenică

Dieta ketogenică este recunoscută de specialiști ca o metodă alternativă de tratament în epilepsiile farmacorezistente, cum este și Sindromul Dravet. Un studiu realizat în Marea Britanie de o echipă de medici condusă de E.G. Neal și publicat în anul 2008, a arătat că 38% dintre copiii participanți au obținut reducerea cu peste 50% a frecvenței crizelor, iar 7% au avut ca rezultat un control îmbunătățit cu 90%.

Am adresat câteva întrebări nutriționistului Cristian Mărgărit (www.getfit.ro) despre ce înseamnă această dietă și cum trebuie ea ținută pentru a avea rezultate.

Asociația pentru Dravet și alte Epilepsii Rare: Care este diferența dintre dieta ketogenică și alte diete cu conținut redus de carbohidrați?

Cristian Mărgărit: Dieta ketogenică presupune folosirea la maximum a grăsimilor ca sursă de energie. Cele mai multe diete sărace în carbohidrați (low-carb) sau chiar declarate “cetogenice” sunt, de fapt, diete hiperproteice, unde sursa principală de energie devin aminoacizii.

Pentru ca aminoacizii (proveniți din proteinele alimentare) să fie “arși”, ei suferă un proces numit “deaminare”, din care va rezulta și amoniacul, care este neurotoxic și care necesită eforturi suplimentare pentru a fi detoxifiat.

Folosirea grăsimilor ca sursă principală de energie generează un surplus de corpi cetonici, care pot fi detectați în urină. În funcție de obiective, această stare de cetoză poate fi mai puternică sau mai ușoară. Se poate ajunge și la situația în care toți corpii cetonici produși vor fi folosiți, deci în urină vor fi nedetectabili. Starea de cetoză la persoanele echilibrate metabolic este diferită de cetoacidoză diabetică, unde, din cauza deficitului de insulină, corpii cetonici pot fi produși în cantități excesive, alterând atât pH-ul sângelui, cât și diverse căi metabolice.

Deci, în dieta cetogenică “adevărată”, aportul de proteine și carbohidrați este redus, grăsimile reprezentând majoritatea energiei provenite din alimente. Proporțiile pot diferi de la o persoană la alta, dar, în general, se merge pe 0,5-1 gram de proteine pe kilocorp, o cantitate minimă de carbohidrați (în zona gramelor pe zi, la adult 20-30 de grame) și restul grăsimi, pe cât posibil din categoria grăsimilor sănătoase.

ADER: Se poate urma dieta în același timp cu tratamentul medicamentos sau se exclud?

C.M.: Orice modificare a dietei, suplimentației sau medicației trebuie întâi discutată cu medicul. Dieta a fost propusă ca terapie înaintea apariției medicamentelor specifice și poate funcționa împreună cu acestea.

ADER: Ce alimente sunt interzise și ce alimente sunt încurajate în dieta ketogenică?

C.M.: Sunt evitate până la excludere alimentele bogate în carbohidrați, în special sursele de glucoză: zahărul și rudele sale (inclusiv siropul de arțar, mierea, siropul de agave, glucoza, fructoza, lactoza), cereale, pseudocereale și derivate (făina, produse de patiserie, prăjituri, pâine de orice tip), cartofi, fructe cu conținut mare de carbohidrați (mere, pere, banane, pepene, curmale, smochine, stafide, fructe uscate etc.). Se evită toate alimentele procesate care pot conține amidon sau alte surse de carbohidrați, aditivi de tip monoglutamat, uleiuri rafinate, margarină.

La persoanele deja adaptate la cetoză, cu efort fizic și masă musculară peste medie, sunt acceptate și legume sau fructe cu conținut scăzut de carbohidrați, în forme cu asimilare lentă (exlcus sucurile, gemurile, piureurile etc.): morcovi, țelină, sfeclă, fructe de pădure, leguminoase (fasole, mazăre, năut, linte). Pentru aportul de vitamine, minerale, fitonutrienți, antioxidanți și pentru potențialul alcalinizant (care să contracareze aciditatea generată de alimentele bogate în grăsimi și proteine) sunt incluse în dietă frunzele verzi (spanac, rucola, pătrunjel, mărar, leuștean, tulpini de țelină, salată verde, varză, ștevie, măcriș, leurdă, untișor etc.) și alte părți ale plantelor, cu conținut foarte scăzut de carbohidrați (castraveți, dovlecei, fasole păstăi, broccoli, conopidă, andive, sparanghel etc.).

O categorie specială o reprezintă algele (spirulina, clorela, kelp), prin aportul de oligoelemente (iod), vitamine, minerale. Fibrele solubile prezente în aceste plante produc, prin fermentație în tubul digestiv, acizi grași cu catena scurtă, ușor de folosit ca sursă de energie de către organism, cu avantaje inclusiv pentru menținerea cetozei.

Plantele aromatice de tip turmeric (curry), ghimbir, oregano, cimbru, salvie, coriandru, busuioc etc. conțin antioxidanți care protejează grăsimile atât în timpul gătirii, cât și după ce au ajuns în circulație (sânge).

Este încurajat consumul de grăsimi, cele mai utile fiind cele care aduc acizi grași cu lanț scurt și mediu: nucă de cocos, ulei de nucă de cocos, MCT Oil (trigliceride cu lanț mediu izolate din uleiul de nucă de cocos).

Având în vedere că grăsimile vor fi prezente în dietă pentru perioade lungi de timp (toată viața) alegem tipuri cât mai stabile (saturate, mononesaturate), curate (din surse controlate, bio, organice), într-o stare cât mai aproape de cea naturală (alimente întregi, neprocesate sau procesate minimal). O atenție specială trebuie acordată echilibrului dintre omega 6 și omega 3, care ar trebui să fie în proporție de maxim 3:1, cu accent pe omega 3 din surse animale (pește oceanic, icre, fructe de mare, măduvă, creier) deoarece sursele vegetale sunt mai susceptibile oxidării și degradării în timpul stocării și preparării, pe lângă diferența esențială dintre omega 3 cu catena scurtă (acid alfa linolenic) și cei cu catena lungă (DHA, EPA).

Sursele de grăsimi animale prezintă o importanță deosebită din cauza riscului de contaminare cu diverse substanțe nocive (pesticide, grăsimi oxidate/denaturate, metale grele, xenoestrogeni etc.), de aceea preferăm grăsimea de la ierbivorele care au păscut iarbă (seu de oaie sau de vită obținut prin fierbere în apă a părților grase), ouă (gălbenușul), ficat, măduvă (supa în care au fiert și oasele) și creier de la animale crescute doar cu hrană naturală (atenție la găinile crescute cu cereale și resturi alimentare). Peștele oceanic este indicat să fie sălbatic (pescuit), nu de crescătorie: macrou, sardine, somon, hering, ton, ficat de cod. Icrele de hering pot fi și ele incluse în dietă (atenție la aditivi și aportul de sare – se exclud produsele procesate).

Dintre lactate selectăm produsele grase din lapte de capră și oaie (smântână fermentată și unt din smântână fermentată), animale crescute natural. Evităm laptele dulce, lactatele de vacă (caseina de tip A1 în special) și brânzeturile fermentate (din cauza glutamatului, care poate afecta echilibrul neurotransmițătorilor și induce crize). Lactatele procesate din magazine (inclusiv cașcavalul) sunt inutile. Excepție ar putea fi brânzeturile grase de capră, bio, dar ocazional.

Dintre plante bogate în grăsimi cele mai utile sunt nuca de cocos, avocado, măsline, nuci, semințe de cânepă, semințe de susan, semințe de in, alune de pădure, nuci de brazilia. Caju are un conținut prea mare de carbohidrați. Este de preferat consumul lor direct din surse, fără măcinare și preparare termică.

Alte idei despre grăsimile sănătoase: http://www.cristianmargarit.ro/2010/11/dieta/grasimi-sanatoase-2

Proteinele provin din alimentele deja prezentate, problema fiind ținerea sub control a cantității de proteine, nicidecum asigurarea unei cantități minime. În general se depășește cantitatea optimă de proteine pentru că multe surse de grăsimi vin cu proteinele aferente.

Deci nu ne permitem să mâncăm carne slabă sau pește fără grăsime, ou întreg (albușul e proteină pură și dezechilibrează balanța), nuci și seminte în cantități foarte mari.

Suplimentele utile sunt cele cu grăsimi sănătoase (MCT Oil, CLA, ALA, Omega 3, Lecitină), enzime digestive (se găsesc și masticabile, ca niste “bombonele”, care vor ajuta și cu pofta de mâncare, în general foarte scăzută pe keto), probiotice, antioxidanți (astaxanthin, vitamina E) și protectori hepatici (inclusiv extract de anghinare și silimarină), plante cu efect coleretic și colagog (inclusiv sub formă de ceaiuri), magneziul, aminoacizii. Aminoacizii pot contribui la îmbunătățirea stării generale, fiind citați aici taurina, tirozina, 5-HTP, acetyl-carnitina.

Există și suplimente cu efect adaptogen:

http://www.suplimente.ro/mct-oil.html

http://www.suplimente.ro/chewyzymes-90-tablete.html

http://www.suplimente.ro/dha-100mg-kids-chewable-60-gelule.html

http://www.suplimente.ro/berrydophilus-60-tablete.html

http://www.suplimente.ro/ulei-de-ficat-de-cod-200ml.html

ADER: Cât de repede de la începerea dietei ar putea apărea rezultatele?

C.M.: Dieta poate să funcționeze în câteva zile. Sunt și cazuri unde este nevoie de câteva săptămâni sau luni până se văd rezultatele, în special din cauza curbei de învățare în privința selecției, preparării, asocierii și cantităților de alimente folosite. Adică poate să dureze o perioadă până se ajunge la o formulă care să funcționeze, prin “încercare și eroare”.

ADER: Este importanta sursa de proveniență a alimentelor? De unde facem cumpărăturile? E costisitor să urmezi dieta?

C.M.: La început poate fi costisitor, însă după ce se ajunge la o selecție a surselor putem avea cheltuieli chiar mai mici decât în cazul unei diete “normale”, care să includă junk food, alimente procesate, dulciuri și altele asemenea. Pentru cei care urmează această dietă în mod sănătos apar câteva surse principale de alimente: alimente din producția proprie sau de la țară, alimente din magazine naturiste și specializate (în special bio și organice), alimente din magazinele obișnuite (mai rar) și comenzi proprii la producători interni sau externi. Nu se poate ține dieta corect doar cu alimente “de supermarket”, de fapt în supermarketurile obișnuite vom găsi foarte puține alimente potrivite. Nu există locuri publice unde să se poată mânca, pentru că practic toate preparatele conțin grăsimi procesate, zahăr, făină etc. Teoretic, ai putea mânca “doar chifteaua din hamburger”, dar nici atunci nu ești în siguranță, ci poate fi un compromis.

Idei despre reducerea costurilor dietei avem aici:

http://www.cristianmargarit.ro/2011/02/dieta/mitul-dietei-scumpe

http://www.cristianmargarit.ro/2011/11/dieta/cum-sa-mancam-ieftin-si-sanatos

http://www.cristianmargarit.ro/2010/11/dieta/costul-dietei

ADER: Cât timp trebuie ținută dieta? Dacă se opresc crizele, oprim și dieta sau o continuăm pe viață sau pe termen fix?

C.M.: Dieta se continuă pe viață, cu variații sezonale și cu ajustarea surselor de nutrienți și a proporțiilor în funcție de caracteristicile și răspunsul individual. Adică vara se pot include și cantități mici de fructe de pădure sau legume proaspete, dacă se face sport putem avea mai mulți carbohidrați și chiar proteine.

ADER: Dacă o zi nu putem respecta dieta (de exemplu, suntem în spital, pe perfuzii, sau bolnav) la ce ne așteptăm?

C.M.: În general, starea de cetoză se menține și câteva zile la persoanele adaptate, fiind de preferat aici evitarea alimentelor bogate în glucoză, ținând cont, bineînțeles, de restricțiile medicale. Există soluții și suspensii perfuzabile cu acizi grași și aminoacizi, pe lângă cele clasice, cu glucoză. Efectele vor fi, totuși, legate de complexul de factori individuali. Personal, consider că în această situație este mai bine să avem pauză alimentară (dacă sănătatea și rezervele corporale de grăsime o permit, desigur) decât să mâncăm alimentele nepotrivite, care pot duce și la o afectare a motivației pe termen lung (de exemplu pofta de dulce sau de alimente interzise). Din același motiv, nu recomand folosirea de “dulciuri de dietă”, chiar dacă ele pot conține ingrediente permise.

ADER: Există efecte adverse? Afectează dieta în vreun fel dezvoltarea copiilor?

C.M.: Dacă este ținută corect, cu alimente sănătoase, preparate corect, dieta poate fi ținută pe un termen nedefinit. În general, efectele adverse observate în trecut țineau mai mult de calitatea scăzută și diversitatea practic nulă a alimentelor folosite în studiile și experimentele științifice. Erau folosite chiar produse considerate astăzi toxice (caseină pură, margarină, uleiuri vegetale hidrogenate). După unele cercetări, se pare că starea de cetoză duce chiar la o mielinizare îmbunătățită și performanțe intelectuale crescute, atât pe moment, cât și pe termen mediu și lung.

ADER: Există anumite aspecte care trebuie urmărite în dietă – spre exemplu, colesterolul?

C.M.: Jurnalul alimentar, care trebuie ținut permanent (inclusiv calculele nutrienților și micronutrienților), va face legătura între eforturi și rezultate. Cel mai important aspect este consumul de apă, suficientă încât urina să fie aproape incoloră. Analizele periodice sunt obligatorii, însă colesterolul total nu este singurul semnal de alarmă. Se consideră că un pericol deosebit îl prezintă colesterolul oxidat și valorile mari ale LDL, cauzate în special de utilizarea uleiurilor rafinate de proastă calitate în locul surselor “întregi” de grăsimi.

Tu ce ştii despre epilepsie?

Cum să te implici

Pentru realizarea proiectelor noastre, avem nevoie de sprijinul tău.

Află cum poţi ajuta

Made by Dravet.ro

Braţară silicon
40 RON

Vezi toate obiectele >

Asociația pentru Dravet și alte Epilepsii Rare este membru fondator al Federației Europene pentru Sindromul Dravet (DSEF)